Intalnirea
Felicitari! Sa-i porti sanatoasa!
Deschid ochii ii imbratisez cu privirea pe cei doi gemeni
Converse si deodata s-a intamplat o minune, s-a nascut un sentiment matern. A prins la inceput forma unei emotii profunde incat mi-a blocat cuvintele, era o bucurie fara margini si desi eu credeam ca vorbesc si explic ceea ce simteam, asistenta din magazinul de
articole sport care mi i-a pus in brate, se pare, nu a auzit nimic. De fapt nu avea ce sa auda, nu vorbeam, eram prea coplesita ca sa articulez. Dupa emotia intalnirii si a intrebarilor retorice adresate mie, a urmat atasamentul. Mi-era greu sa ma dezlipesc de ei chiar si pentru putin timp, asa ca au ajuns sa ma insoteasca peste tot.
Sa ai un frate geaman nu-i usor. De cand ne-a adus Raluca acasa suntem asaltati de catre hainele sport cu intrebari de genul: Care dintre voi a iesit primul? Va bateti vreodata? Daca unul se juleste simte si celalalt? Parca nu ar mai fi vazut incaltaminte sport.
M-am saturat sa le spun ca desi am venit pe lume impreuna, suntem deosebiti. E drept ca efortul nostru de a ne individualiza este mare, fata de ceilalti noi trebuie sa adaugam ceva inedit pentru a ne declara autenticitatea. Raluca ne-a permis si ne-a impulsionat sa iesim din umbra celuilalt si sa devenim Chuck si Taylor, fiecare cu sireturile si limba lui. Suntem cunoscuti ca fiind "gemeni in oglinda". Acest termen este mai mult un fel de a descrie trasaturile fizice, am fost crescuti impreuna, am avut experiente similare, ne plac cam aceleasi chestii, dar creierul nostru nu lucreaza intr-un mod similar. De cand ma stiu eu sunt mai rezervat, pe cand Taylor mereu iese in fata, vorbeste mai mult, eu sunt stangaci, iar Taylor este dreptaci. Suntem deosebiti prin capacitatea de a invata, prin functionarea si sensibilitatea organelor de simt, prin nevoia de a fi activ, viteza de reactie, echilibrul afectiv.
Raluca a constatat ca, desi mergem impreuna in periplu, ne definim in moduri diferite pentru a profita de el, ea crede ca eu ma incadez mai mult in categoria turist, iar Taylor la calatori.
Viata cu gemeni
Avem deja cateva zile de cand suntem impreuna si am ajuns sa-mi cunosc bine gemenii, dar cateodata ma exaspereaza. Cum sa ma ocup de cererile, istericalele, schimbarile de dispozitie a doi gemeni care uneori se comporta ca o unitate si alta data se executa in directii opuse? Copii invata prin imitatie, sa inteleg ca emotiile lor negative mi se datoreaza?
Dupa o saptamana totul mi-este clar, mi-am gasit alaturi de ei echilibrul bun si sanatos, si nu ma mai identific cu unul sau altul, acum voiajez si vad lumea intre si cu cei doi.O viata fericita se cladeste pe gasirea unui echilibru natural.
Calator sau turist?
Bine ca si-a dat seama mami, astea-s stereotipuri, nu exista un mod "corect!" de a voiaja cum nu exista un mod corect de a calca caldaramul, de a-ti lega sireturile, de a-ti face funda, de a mirosi, de a arata. Eu cred ca ideile astea i-au venit de la noii pantofi cu toc, care ne privesc de sus. S-au facut rosii de invidie cand au vazut ca noi am batut toata Europa si ei au iesit din dulap decat de doua ori si atunci mami s-a plans ca au batut-o cumplit. Taylor a vrut atunci sa le rupa tocurile, dar l-am impiedicat eu, desi meritau o paruiala, dar in final decat am scos limba la ele.
Cred ca poti da sugestii bazate pe experienta, dar nu astfel incat sa judeci pe altul care nu face acelasi lucru la fel ca tine. Poate-i un joc favorit al femeilor de a trage concluzii pripite cu privire la barbati. Au cochetat cu Taylor si au incercat sa-l traga de limba, dar am intervenit eu, asa ca m-au facut siret.
Ambele stereotipuri opuse le gasesc ridicole, unii se potrivesc relativ bine in ele, dar marea majoritate plutesc oarecum in mijlocul acestor lucruri si aici ne aflam si noi.
Viaggi, Viaggi
In prima noastra plimbare Raluca ne-a dus la Roma. De emotie n-am putut sa pun bombeul pe raft cateva nopti tot facandu-mi planuri despre ce, cum si cand o sa vizitez. Erau atatea cladiri, muzee sau situri istorice. Cum sa ma impart astfel incat sa nu ratez nimic si astfel incat amestecarea lor sa nu dea o experienta rasucita la 180 de grade si sa se estompeze una pe alta? Eram presat de timp, asa ca mi-am ascuns in staif o harta pentru a ma orienta mai bine.
Pe Taylor toate astea il lasau rece, el prefera sa experimenteze si sa se amestece in cultura reala a italienilor. Sau mai bine as zice a italiencelor, ca aveau niste materiale ispititoare ce imi incitau si mie simtul tactil, plus un arbore genealogic pur. Seductia lor imi dadeau emotii reale, dar voiau sentimente si eu nu aveam timp.
Adesea am fost grabit si preocupat incat uitam sa ma bucur de ce aveam in jur, dar mami avea grija sa ma conecteze cu mediul. Incepeam ziua cu o inviorare cu geamurile deschise, poate si cateva exercitii de respiratie ca sa ne stimulam simturile, sa ne relaxam si noi sa ne oxigenam talpa. Cat timp mami savura o cafea, pe Taylor il punea la soare ca sa-i stimuleze producerea de serotonina, hormonul fericirii, iar pe mine ma lasa sa-mi aranjez in minte ziua, sa-i dau o predictibilitate, lucru care-mi dadea o stare de confort.
Si noi avem grija de mami, o conectam cu sentimentele noastre, ii impartasim ganduri, ii trimitem din cand in cand mesaje de la scari, asfalt sau iarba, avem numai relatii pozitive, iar pe ea o ajuta sa stie ca are pe cine sa se bazeze. Poate sa-ti confirme ca desi am batut kilometri intregi, intotdeauna am avut grija de picioarele ei. Noi nu suntem ca alti gemeni tenisi sau ca fandositele alea cu tocuri sa o batem, nu, noi ii stimulam pozitiv simturile pentru a se putea bucura de ceea ce este in jur.
Stim ca faptele si actiunile noastre au influenta asupra mamei si invers, ne iubim si ne menajam reciproc, astfel incat n-am simtit nicio clipa oboseala drumului, nici noi si nici ea. Legatura stransa dintre noi creaza un sentiment de incredere si o atitudine pozitiva, doar noi suntem oglinda mamei. Cand m-am julit sau am fost obosit, m-a luat mami in brate si cu o mangaiere, o poveste, a facut minuni. De fiecare data cand am facut un pas pozitiv mami ne-a sarbatorit cu o recompensa: o jucarie-insigna pentru a ne personaliza, niste sireturi noi sau o gadilare in talpa cu un fir de iarba. Stiu ca de multe ori nu i-a fost usor, a trebuit sa aiba multa rabdare cand am venit acasa plini de noroi si uzi fleasca de la joaca prin balti sau sa fie predispusa la efort atat psihic cat si fizic incercand sa ne educe bine, dar mereu ne-a demonstrat ca ne aflam intr-un loc sigur plin de afectiune.
Voiajul a fost un parcurs cu urcusuri sau coborasuri, drumuri drepte sau sinuoase si nu o destinatie in sine, iar echilibrul mamei a fost cel care ne-a asigurat coeziunea si energia mentinerii pe drum. Este paradoxal, dar am aflat ca echilibrul nu inseamna o situatie statica, ci dinamism, inseamna actiune si reactiune, inseamna dragoste, intelegere si pastrarea unei traiectorii.
Mami a reusit sa aduca si sa mentina echilibrul in voiajul nostru. N-am trait calatoria pe repede inainte, n-am consumat compulsiv distractii, ci am echilibrat setea mea febrila de cunoastere cu relaxarea blanda a lui Taylor.
Cateodata s-a sprijinit mai mult pe partea de calator a lui Taylor, alteori pe partea mea de turist, dar mereu a fost mandra de noi si impreuna o sa vedem lumea.
Te iubim, mami!
Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog 2016.
Etichete: articole sport, Converse, haine sport, incaltaminte sport, tenisi
